Bruxismul la copii – de ce scrâșnesc din dinți și când ar trebui să ne îngrijorăm?

Mulți părinți aud pentru prima dată, în miezul nopții, un zgomot puternic de scrâșnire a dinților și se sperie. De cele mai multe ori, bruxismul la copii este un fenomen temporar și nu reprezintă o problemă gravă. Totuși, în anumite situații, poate afecta dinții, articulația mandibulei sau somnul copilului și necesită evaluarea unui medic stomatolog. În acest articol aflăm ce este bruxismul, de ce apare, cum îl recunoaștem și când este necesar un consult de specialitate. Ce este bruxismul? Bruxismul reprezintă scrâșnirea sau încleștarea involuntară a dinților. Cel mai frecvent apare în timpul somnului, însă unii copii pot încleșta dinții și în timpul zilei, fără să își dea seama. Este o afecțiune destul de frecventă în copilărie și poate apărea încă de la vârsta de 1-2 ani, odată cu erupția dinților de lapte. Cât de frecvent este? Se estimează că între 15 și 30% dintre copii prezintă episoade de bruxism la un moment dat. În majoritatea cazurilor: apare în copilărie; este mai intens în anumite perioade; dispare spontan pe măsură ce copilul crește. Cum își dau seama părinții? Cele mai frecvente semne sunt: zgomot puternic de scrâșnire în timpul somnului; încleștarea dinților; uzura marginilor dinților; sensibilitate dentară; durere la nivelul obrajilor sau mandibulei dimineața; dureri de cap la trezire; somn agitat; treziri frecvente. Uneori, părinții observă doar că dinții copilului par mai scurți sau mai tociți. De ce apare bruxismul? Nu există o singură cauză. De cele mai multe ori, este rezultatul mai multor factori. Dezvoltarea normală a copilului La copiii mici, scrâșnitul poate face parte din procesul normal de adaptare la noii dinți și la dezvoltarea mușcăturii. Stresul și emoțiile Copiii pot reacționa la stres diferit față de adulți. Pot apărea episoade de bruxism după: începerea grădiniței; mutarea într-o casă nouă; apariția unui frățior; conflicte familiale; schimbări importante în rutină. Erupția dentară În perioada erupției dinților, unii copii scrâșnesc din dinți deoarece senzația nouă îi determină să își frece arcadele între ele. Tulburările de somn Bruxismul poate fi asociat cu: somn agitat; sforăit; apnee în somn; treziri repetate. Mușcătura incorectă Uneori, anumite contacte dentare pot favoriza încleștarea dinților. Predispoziția familială Dacă unul dintre părinți a avut bruxism, există șanse mai mari ca și copilul să prezinte această manifestare. Este normal la copiii mici? În foarte multe cazuri, da. La copiii sub 6 ani, bruxismul apare frecvent și dispare fără tratament. Important este să fie monitorizat de medicul stomatolog pentru a observa dacă produce leziuni dentare. Ce probleme poate produce? Dacă persistă mult timp și este intens, poate determina: uzura smalțului; fisuri dentare; fracturi ale dinților; sensibilitate dentară; dureri musculare; dureri ale articulației mandibulei; dureri de cap; dificultăți la masticație. Când trebuie consultat medicul stomatolog? Este recomandat dacă: scrâșnitul este foarte puternic; apare aproape în fiecare noapte; copilul acuză dureri; observați uzura dinților; apar fracturi dentare; copilul are dureri de cap dimineața; are dificultăți la mestecat; bruxismul persistă mai multe luni. Cum stabilește medicul diagnosticul? Medicul stomatolog va evalua: gradul de uzură al dinților; mușcătura copilului; articulația mandibulei; musculatura facială; istoricul medical și obiceiurile copilului. Uneori poate recomanda și un consult ORL sau la medicul pediatru, dacă suspectează tulburări de somn. Există tratament? Tratamentul depinde de cauza bruxismului. În multe situații este suficientă doar monitorizarea. Alteori se recomandă: Reducerea stresului rutină constantă înainte de culcare; evitarea ecranelor cu cel puțin o oră înainte de somn; povești; muzică liniștitoare; baie caldă. Corectarea problemelor dentare Dacă există anomalii ale mușcăturii sau alte probleme dentare, medicul poate recomanda tratamentul potrivit. Gutiera de protecție La copiii mai mari, în cazurile severe și atent selectate, poate fi indicată o gutieră personalizată pentru protejarea dinților. La copiii mici aceasta este recomandată rar, deoarece arcadele dentare sunt în continuă dezvoltare. Tratarea tulburărilor de somn Dacă există sforăit, apnee sau alte probleme respiratorii, tratarea acestora poate reduce și episoadele de bruxism. Ce NU trebuie să facă părinții? Nu este recomandat: să certe copilul; să îl trezească de fiecare dată când scrâșnește din dinți; să cumpere gutiere din comerț fără recomandarea medicului; să ignore uzura dentară severă. Se poate preveni? Nu întotdeauna. Totuși, riscul poate fi redus prin: controale stomatologice regulate; un program de somn constant; reducerea stresului; limitarea timpului petrecut în fața ecranelor seara; tratarea la timp a problemelor dentare și respiratorii. Întrebări frecvente Este periculos? În majoritatea cazurilor nu. Totuși, dacă este intens și persistent, poate afecta dinții și necesită evaluare. Va dispărea singur? La mulți copii, da. Bruxismul dispare pe măsură ce cresc și se dezvoltă. Îi strică dinții? Dacă este sever și persistă o perioadă lungă, poate produce uzură importantă a smalțului și chiar fracturi dentare. Este cauzat de viermi intestinali? Nu. Aceasta este o credință populară, însă studiile nu au demonstrat o legătură directă între bruxism și paraziții intestinali. Concluzie Bruxismul este frecvent întâlnit în copilărie și, de cele mai multe ori, nu reprezintă un motiv de îngrijorare. Cu toate acestea, monitorizarea periodică este importantă pentru a preveni uzura dinților și eventualele complicații. Dacă scrâșnitul este intens, persistent sau este însoțit de durere ori de modificări vizibile ale dinților, este recomandat un consult stomatologic. La Little Smile, credem că prevenția începe cu informarea părinților. O evaluare realizată la timp poate face diferența dintre o problemă care se rezolvă ușor și una care necesită tratamente complexe. Un zâmbet sănătos se construiește încă din primii ani de viață, prin controale regulate, obiceiuri corecte și multă răbdare.